Grigore Vieru
O, Poet de-acasă, ram de-april la geam .
Eşti iubirea noastră, visu-acestui neam.
Iz de pâine caldă, este al tău vers -
Rugăciune sfântă, urmă-n univers...…
Grigore Vieru (n. 14 februarie
1935, satul Pererâta, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova - d.
18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român originar din România, care a
locuit în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, ulterior Republica
Moldova. Grigore Vieru s-a născut într-o familia de plugari români a lui
Pavel şi Eudochia Vieru.
A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950,
după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de
versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit
Institutul Pedagogic "Ion
Creangă" din Chişinău, Facultatea de
Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri
pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scînteia Leninistă”.
În 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină,
împreună avînd doi copii: Vieru-Teodor și fiul mai mic - Călin.
A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între
1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea
Moldovenească, unde i-au apărut şi două
plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos
şi Curcubeul" şi "Bună
ziua, fulgilor!". În 1964, publică în
revista Nistru poemul "Legămînt", dedicat poetului Mihai Eminescu.
În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru
cititorii de toate vîrstele", pentru
care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii
pentru copii şi tineret. Mai tîrziu, revista Nistru publică poemul "Bărbaţii
Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar
dedicaţia este scoasă.
În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată
de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica
literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei,
cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură
naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor
Arghezi", "Lucian Blaga", "Brîncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu.
Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În 1969, el publică "Duminica
cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de
preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.
Un an mai tîrziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor
Vieru. S-a dat o luptă aprigă de cîţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care
s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă
de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru
copii "Trei iezi". La
numai cîteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din
librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de
scriitori sovietici. Participă la întîlnirea cu redactorii revistei "Secolul
XX".
În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor
din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor,
căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu
Cîrneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii color de Isai Cîrmu.
La sfîrşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a
Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cîntecele
pe versurile sale) avînd un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a
basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află
printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august
1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care se votează
limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria
Mirabela", al regizorului Ion Popescu,
textele pentru cîntece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă
cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru
copii: Diploma de Onoare Anderesen.
În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunînd în jurul
său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din
Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.
Un an mai tîrziu, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al
Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele
Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru
Pace.
În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
La împlinirea vîrstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit
oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi
an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea
Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum
şi în veac", iar 3 ani mai tîrziu este
decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de
circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui
Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al
unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.