Concurs Republican de desene

 

9. Juriul va examina lucrările prezentate:
Pr.I-500 lei 
Pr.II-400 lei
Pr.III-300 lei 
mențiuni- 200lei

       Drum lin spre ceruri, Stimată Doamnă....

  S-a stins din viață Doamna Eugenia Caraman.  O  Personalitate puternică, o Doamnă deosebită, inteligentă, onestă,  venită în satul Zorile în anul 1965, după absolvirea Institutului Pedagogic din Tiraspol. A fost învățătoare de geografie,a îndrumat multe generații în viață fiind  dirigintă de clasă . A lucrat puțin în calitate de Director de școală, șef de studii și din 1982 - Președintă a Sovietului sătesc Zorile. Cât timp s-a aflat  la cârma satului a dezvoltat infrastructura locală contruind cele mai importante  și necesare instituții: Școala de 8 ani, Grădinița, Sediul Primăriei, Punctul medical.

   A fost un utilizator și susținător înflăcărat al bibliotecii publice, participând la activitățile organizate de instituție. Drum lin spre ceruri , Stimată Doamnă. Vei trăi mereu în memoria noastră. 

Odihnă veșnică între îngeri. 

    24 martie Ziua Mondială de combatere a tuberculozei

    Cu acest prilej Biblioteca Publică în colaborare cu APL și parteneriat cu Grădinița,,Stejărel",Gimnaziul din localitate și CRIS ,,Speranța" a organizat o zi de informare a populației, la care au participat 3 grupuri de utilizatori cu diverse vârste. Au fost rulate filmulețe, a fost amenajată expoziția de documente:,, Tuberculoza boală infecțioasă" au fost repartizate  materiale promoționale, donate de APL. Mulțumesc mult tuturor pentru susținere.

Tuberculoza: tipuri, factori de risc, semne

și simptome

 

Tuberculoza este o boală infecţioasă contagioasă, provocată de o bacterie, Mycobacterium tuberculosis (sau bacilul  Koch), care afectează mai ales plămânii și care poate afecta și alte părți sau organe ale corpului.

Istoricul tuberculozei
 

Tuberculoza a apărut la oameni încă din antichitate, cea mai veche dovadă a bolii fiind bacteria M. tuberculosis descoperită în fosilele unui bizon care a trăit în urmă cu aproape 17.000 ani.

Fragmentele de schelet găsite indică faptul că oamenii preistorici (4000 î.Hr.) sufereau de tuberculoză – cercetătorii au putut constata o afectare tuberculoasă a coloanei vertebrale la mumiile egiptene din perioada 3000–2400 î.Hr.

„Ftizie” provine din cuvantul grecesc „phtisis” („oftică”), vechea denumire a tuberculozei pulmonare. În jurul anului 460 î.Hr., Hipocrate considera că ftizia era cea mai răspândită boală din acea vreme, de cele mai multe ori fiind fatală.

Mycobacterium tuberculosis a fost descoperit la 24 martie 1882 de Robert Koch. Pentru descoperirea sa, Koch a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 23 de ani mai târziu.

Albert Calmette și Camille Guérin au înregistrat primul succes în imunizarea împotriva tuberculozei în anul 1906. Aceștia au folosit o tulpină atenuată a bacilului tuberculozei bovine pentru a crea un vaccin pe care l-au numit vaccinul BCG (bacilul lui Calmette și Guérin). Vaccinul BCG a fost folosit pentru prima dată la oameni în anul 1921, în Franța.

Cum se poate transmite tuberculoza?
 

Bacteriile care produc boala sunt vehiculate în aer, de la o persoană la alta, acestea fiind răspândite atunci când persoana cu tuberculoză pulmonară tușește, vorbește, cântă sau strănută.

Tuberculoza nu se răspândește prin:

·         alimente sau băuturi;

·         strângerea mâinii;

·         lenjerii;

·         toaletă;

·         sărut.

Atunci când inspirăm aceste bacterii ele se pot depune la nivelul plămânului unde încep să se dezvolte, iar prin intermediul sângelui se pot răspândi și la alte organe cum ar fi rinichi, măduva spinării, creier.

Tuberculoza pulmonară poate fi contagioasă, adică se poate răspândi la persoanele din jur; tuberculoza cu altă localizare – renală, pleurală – nu este de obicei contagioasă.

Bolnavii de tuberculoză pot transmite boala cel mai probabil persoanelor cu care își petrec timpul zilnic, adică membrilor familiei, prieteni sau colegi de serviciu/școală.

Tuberculoza și infecția tuberculoasă latentă
 

Nu toate persoanele infectate cu Mycobacterium tuberculosis se îmbolnăvesc de tuberculoză. Există astfel două posibilități:

·         infecția tuberculoasă latentă 

·         boala propriu-zisă.

Infecția tuberculoasă latentă
 

Bacteriile care produc tuberculoza pot trăi în interiorul corpului fără a ne îmbolnăvi, lucru cunoscut sub denumirea de infecție tuberculoasă latentă. Este cazul persoanelor cu un sistem imunitar puternic, care poate lupta.

Persoanele cu infecție tuberculoasă latentă:

·         nu au simptome;

·         nu se simt bolnave;

·         nu pot transmite boala altora;

·         de obicei testele cutanate (IDR la PPDI) sau de sânge (IGRA) sunt pozitive;

·         pot dezvolta boala dacă nu primesc tratament preventiv.

Multe persoane cu infecție latentă nu fac niciodată tuberculoză, bacteriile TB rămânând inactive pe toată durata vieții. La unele persoane, în special cele cu un sistem imunitar deficitar, bacilii se pot activa, multiplica, producând astfel boala.

Tuberculoza
 

Tuberculoza presupune activarea și dezvoltarea bacililor atunci când sistemul imunitar este afectat. Persoanele cu tuberculoză prezintă simptome și pot transmite boala persoanelor cu care își petrec zilnic timpul.

Multe persoane cu infecție tuberculoasă latentă nu dezvoltă niciodată boala; unele persoane fac tuberculoză imediat după infecție (câteva săptămâni) din cauza faptului că sistemul lor imunitar nu poate lupta cu bacilii; alte persoane se pot îmbolnăvi de tuberculoză ani mai târziu când, din diferite motive, imunitatea lor este compromisă. De aceea, la persoanele cu imunitatea compromisă, cum sunt cei cu infecție HIV, riscul de face tuberculoză este mult mai ridicat față de cei cu un sistem imunitar normal.

Semne și simptome
 

Simptomele tuberculozei depind de localizarea și dezvoltarea bacililor. Cel mai frecvent, aceștia se dezvoltă la nivelul plămânilor (tuberculoza pulmonară) și pot cauza simptome precum:

·         tuse persistentă de 3 săptămâni sau mai mult;

·         durere la nivelul pieptului;

·         tuse cu spută sau sânge.

Alte simptome sunt:

·         senzație de slăbiciune, astenie;

·         scădere în greutate;

·         lipsa poftei de mâncare;

·         frisoane;

·         febră;

·         transpirații nocturne.

Simptomele tuberculozei localizate la nivelul altor organe depind de organul afectat. Infecția latentă tuberculoasă nu produce simptome și nu poate fi transmisă la alte persoane (nu este contagioasă).

Factorii de risc ai tuberculozei

Unele persoane dezvoltă boala imediat după infecție (în câteva săptămâni) din cauza sistemului lor imunitar care nu este capabil să oprească dezvoltarea bacililor, iar alte persoane se pot îmbolnăvi după ani de zile, în urma scăderii imunității din diverse motive.

Per total, aproximativ 5-10% dintre persoanele cu infecție latentă tuberculoasă care nu urmează tratamentul preventiv se vor îmbolnăvi de tuberculoză la un moment dat pe parcursul vieții lor. Pentru cei cu sistemul imunitar scăzut, în special la cei cu infecție HIV, riscul de a se îmbolnăvi de tuberculoză este mult mai ridicat decât la cei cu sistem imunitar normal.

La modul general, persoanele cu risc de a se îmbolnăvi de tuberculoză se împart în două mari categorii:

   ► persoanele care au fost recent infectate cu bacilii TB:

·         persoanele apropiate ale unui pacient cu tuberculoză pulmonară

·         persoanele care au emigrat dintr-o țară cu incidență crescută a tuberculozei

·         copii sub vârsta de 5 ani care au un test pozitiv pentru tuberculoză

·         grupuri de persoane cu rată mare de transmitere a bolii precum persoanele fără adăpost, consumatorii de droguri injectabile, cei cu infecție HIV

·         cei care lucrează cu persoane cu risc de a se îmbolnăvi de tuberculoză în cadrul unor instituții precum spitale, adăposturi, penitenciare, aziluri.

   ► persoanele cu diverse afecțiuni care slăbesc sistemul imunitar:

·         infecție HIV;

·         abuzul de substanțe interzise;

·         silicoza;

·         diabetul zaharat;

·         boala renală severă;

·         subponderabilitate (persoanele slabe);

·         transplantul de organe;

·         tratamente medicamentoase precum cele cu corticosteroizi;

·         tratament specializat pentru artrita reumatoidă sau boala Crohn.

Ce trebuie să facem dacă am fost expuși la tuberculoză?
 

O persoană poate fi considerată expusă la tuberculoză dacă stă în apropierea unei persoane cu tuberculoză activă la distanța necesară unei conversații pe o durată de minim 4 ore.

Bacteriile care produc tuberculoza sunt vehiculate în aer de către o persoană cu tuberculoză pulmonară activă atunci când acestea vorbesc, cântă, strănută sau tușesc. Tuberculoza nu se poate lua de pe haine, pahare, tacâmuri, toaletă sau alte suprafețe.

Dacă ați avut contact cu o persoană diagnosticată cu tuberculoză pulmonară, ar trebui să va adresați unui medic pneumolog în vederea efectuării unui test cutanat sau de sânge.

Este important de știut că o persoană expusă nu este contagioasă imediat; numai persoanele cu tuberculoză pulmonară activă pot transmite boala altora. Pentru a transmite boala și altor persoane trebuie mai întâi să inspiri bacilii TB devenind astfel infectat, apoi aceștia trebuie să se dezvolte pentru a produce tuberculoza pulmonară activă, moment în care poți transmite și altora boala. Bolnavii de tuberculoză pot transmite boala cel mai probabil persoanelor cu care își petrec timpul zilnic, adică membrilor familiei, prieteni sau colegi de serviciu/școală.

Evoluția tuberculozei
 

În lipsa unui tratament adecvat tuberculoza nu se vindecă!

Tratată, tuberculoza este una din cea mai curabile boli infecțioase. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât boala se vindecă cu mai puține sechele, iar bolnavul se poate reintegra social și își poate continua viața.

 

 

21 Martie Ziua Mondială a Poeziei

 

 George Topârceanu

George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, București – d. 7 mai 1937, Iași) a fost un poet, prozator, memorialist, publicist și traducător român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

George Topîrceanu s-a născut în București la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena ", amândoi originari din părțile Sibiului.

Începe școala primară la București intre anii 1893 - 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă. În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile.

 

Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public .

Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca o replică la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean",).

Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la Viața românească și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume:

„O, indulgentă Critică postumă,

Să nu le-nțepi cu vârful unui ac,

Că, rând pe rând, baloanele de spumă

În lacrimi grele iarăși se prefac. (Topîrceanu: Prefață).

Subsecretar, apoi secretar de redacție la Viața românească, aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu sămănătorismul lui Nicolae Iorga sau cu modernismul estetizant și importat de la Sburătorul lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai simbolismului și ai modernismului - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul desuet

Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista Teatrul.

În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă între el și poeta Otilia Cazimir.

În 1916 debutează editorial cu două volume: Balade vesele și Parodii originale.

La Iași încearcă să-și termine studiile de filozofie dar este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâne în captivitate până în 1918. Experiența celor două campanii și a prizonieratului va fi evocată în proza sa, Amintiri din luptele de la Turtucaia, (București, 1918), În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, (Iași, 1920) și Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate, (București, 1936).

Întors la Iași, redactează împreună cu Sadoveanu revista Însemnări literare, până la reapariția Vieții românești (1920), al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflectă și în Povestirile vânătorești, în care tovarășul de pușcă și de undiță este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul”

Volumele sale (Balade vesele și triste, Migdale amare, Scrisori fără adresă, Pirin - Planina) se bucură de succes de public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național de Poezie.

În anul 1934 începe în Revista fundațiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfîntului Sisoe (neterminat, publicat postum în 1938).

În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Deși bolnav de cancer la ficat întemeiază împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa revista „Însemnări ieșene” ca un ultim efort creator.

Primăvara lui 1937 îl prinde la Viena, într-un sanatoriu, de unde trimite ziarului Adevărul literar (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat în presa vremii și de protest față de huliganismul care lua amploare în presa română. Articolul acesta a fost publicat postum.

Poetul a murit într-o vineri, 7 mai 1937 la ora 13:30, în casa lui Demostene Botez, la Iași.

 

Opere

 

 

·         Balade vesele și triste, București (1916).

·         Parodii originale, București (1916).

·         Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).

·         Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).

·         În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, Iași (1920).

·         Migdale amare, București (1928).

·         Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă, București (1930).

·         Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).

·         Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938)