Satul Zorile
r-nul Orhei este amplasat în apropiere de râul Cogâlnic la o distanță de 12 km de
centru raional Orhei și 58 km distanță de capitala țării Chișinău , la o
altitudine de 59 m față de nivelul mării.
Clima temperat- continentală Suprafața satului este de aproximativ 1,649
ha Terenuri agricole- 1.140. Populația: 1018 cetățeni. Pe teritoriul
satului funcționează următoarele instituții : Gimnaziul , Grădinița ,, Stejărel”, Punctul
medical, Biserica ,,Sf. Treime”, Biblioteca publică , 2 magazine
mixte, CRIS,,Speranța”, Oficiul postal,
Cămin Cultural. În centrul satului se mai află monumentul soldaților căzuți în
războiul din 1941-45. Primăriea are în
subordinea sa satele Zorile, Inculeț,
Ocnița –Țărani. Comuna se mărginește cu
satele Ocnița –Răzești , Brăviceni, Cișmea și Step-Soci.
Din povestirile oamenilor în etate satul si-ar
trage rădăcinile de prin anii 1914, când a fost construit un grajd de cai de
rasă, de unde spun ei , însăși Regele
Mihai al României , și-ar fi ales cai de călărie. Mai apoi prin anii 1918-20 au
fost construite grajduri pentru creșterea bovinelor . În anul 1948 -49 pămîntul
este naționalizat și este format
sovhozul ,, Georgești” specializat în creșterea porcinelor. Se mai afla și un
atelier de unelte agricole, de unde împrumutau băștinașii pluguri, borone,
semănători , pentru a prelucra pămîntul.
Persoanele care veneau de prin satele
vecine să înrijească de aceste animale au hotărît să-și construiască case de
locuit proprii, mai aproape de fermă să nu mai facă dimineața în zori kilometri
întregi să fie la vreme la muncă. Așa au
apărut primele case din sat ale lui Nicolae Cobasnean, Vasile Cobasnean, Dumitru Ermacov, Iacob Țurcan, Gheorghe Bordeniuc, Adomniță Ion.
Prin anii 1950 - au început să se
construiască case de locuit de stat. Denumirea sovhozului trece din ,,
Georgești” în ,, 31-a godovșcina
Octeabrea” cu sediul la primăria
Pelivan, specializat în viticultură și vinificație. În sat sunt aduse vre-o 25-30 familii de
nemți deportați din Siberia, care au contribuit la dezvoltarea satului. Primul
director al sovhozului a fost Glinean,
La 11 iunie 1964 prin ucazul Prezidiumului
Sovietului Suprem al RSSM satul este întitulat Zorile pe care o poartă până în
present.maior al Armatei Roșii. În
anii 1957-60 în sat a fost deschisă și a
funcționat școala primară, iar din 1966 s-a deschis școala medie în care
învățau circa 300 elevi din satele Inculeț, Ocnița-Țărani, Ocnița –Răzești. În
1984 a fost costruită o școală nouă, cu 2 nivele, care funcționează până în
prezent.
Biblioteca
Publică și-a deschis ușile pentru
cititori la 15 decembrie 1968. Avea un fond de 1984 exemplare documente și
deservea 230 cititori.
CRIS,,Speranța,, a fost costruit în urma
unui proiect finansat de în anul 2006
Biserica din localitate și-a organizat
prima liturgie în ziua Învierii Domnului
2015
În present satul
este gazificat , are apeduct și oameni harnici.