Satul  Zorile r-nul Orhei este amplasat în apropiere de   râul Cogâlnic la o distanță de 12 km de centru raional Orhei și  58  km distanță de capitala țării Chișinău , la o altitudine de 59 m față de nivelul mării.  Clima temperat- continentală   Suprafața satului este de aproximativ 1,649 ha  Terenuri agricole- 1.140.   Populația:    1018  cetățeni.                                                                                                                      Pe teritoriul satului funcționează următoarele instituții  : Gimnaziul , Grădinița ,, Stejărel”, Punctul  medical, Biserica ,,Sf. Treime”, Biblioteca publică , 2 magazine mixte,  CRIS,,Speranța”, Oficiul postal, Cămin Cultural. În centrul satului se mai află monumentul soldaților căzuți în războiul din 1941-45.    Primăriea are în subordinea sa  satele Zorile, Inculeț, Ocnița –Țărani.  Comuna se mărginește cu satele Ocnița –Răzești , Brăviceni, Cișmea și Step-Soci.

                                                     Scurt istoric al s. Zorile.

    Din povestirile oamenilor în etate satul si-ar trage rădăcinile de prin anii 1914, când a fost construit un grajd de cai de rasă, de unde spun ei , însăși  Regele Mihai al României , și-ar fi ales cai de călărie. Mai apoi prin anii 1918-20 au fost construite grajduri pentru creșterea bovinelor . În anul 1948 -49 pămîntul este naționalizat  și este format sovhozul ,, Georgești” specializat în creșterea porcinelor. Se mai afla și un atelier de unelte agricole, de unde împrumutau băștinașii pluguri, borone, semănători , pentru a  prelucra pămîntul.  Persoanele care veneau de prin satele vecine să înrijească de aceste animale au hotărît să-și construiască case de locuit proprii, mai aproape de fermă să nu mai facă dimineața în zori kilometri întregi să fie la vreme la  muncă. Așa au apărut primele case din sat ale lui Nicolae Cobasnean, Vasile Cobasnean,  Dumitru Ermacov,  Iacob Țurcan, Gheorghe Bordeniuc,  Adomniță Ion.  

       Prin anii 1950 - au început să se construiască case de locuit de stat. Denumirea sovhozului trece din ,, Georgești” în ,,  31-a godovșcina Octeabrea” cu sediul la  primăria Pelivan, specializat în viticultură și vinificație.  În sat sunt aduse vre-o 25-30 familii de nemți deportați din Siberia, care au contribuit la dezvoltarea satului. Primul director al sovhozului a fost Glinean, 

     La 11 iunie 1964 prin ucazul Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM satul este întitulat Zorile pe care o poartă până în present.maior al Armatei Roșii.                                                 În anii 1957-60  în sat a fost deschisă și a funcționat școala primară, iar din 1966 s-a deschis școala medie în care învățau circa 300 elevi din satele Inculeț, Ocnița-Țărani, Ocnița –Răzești. În 1984 a fost costruită o școală nouă, cu 2 nivele, care funcționează până în prezent. 

       Biblioteca Publică  și-a deschis ușile pentru cititori la 15 decembrie 1968. Avea un fond de 1984 exemplare documente și deservea 230 cititori.

   CRIS,,Speranța,, a fost costruit în urma unui proiect  finansat de   în anul 2006

    Biserica din localitate și-a organizat prima liturgie în ziua Învierii Domnului  2015

În present satul este gazificat , are apeduct și oameni harnici.