Mihail Sadoveanu.   NASCUT: 5 noiembrie, 1880

DECEDAT: 19 octombrie, 1961

NATIONALITATE: Română

CUNOSCUT(Ă) CA: scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician, om politic

La 5 noiembrie, 1880, în Pașcani, județul Iași, România, s-a născut Mihail Sadoveanu (născut după mama Mihail Ursachi). A fost un romancier, nuvelist, ziarist, eseist, poet, traducător, activist, funcționar public, politician român, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române din primii 50 de ani ai secolului douăzeci.

A fost fiul lui Alexandru Sadoveanu, avocat de profesie și al Profirei Ursachi, țăranca din satul răzeș moldovenesc Verseni. Parintii sai nu erau casatoritisi au avut impreuna patru copii: Mihail, Dimitrie, Alexandru si Vasile. Paternitatea primilor doi a fost confirmata abia in anul 1891.

Intre anii 1892-1897 a urmat scoala primara la Pascani, unde l-a avut ca invatator pe Mihai Busuioc, cel pe care l-a transpus in povestirea "Domnul Trandafir". A continuat gimnaziul "Alecu Donici" din Falticeni. Impreuna cu un coleg, in timpul gimnaziului a incercat, fara succes, elaborarea unei monografii a lui Ștefan cel Mare, din lipsa de informatii.

In 1897 isi semneaza debutul cu pseudonimul Mihai din Pascani, la varsta de 16 ani, in revista bucuresteana "Dracu" cu schita "Domnisoara M din Falticeni".

Intre 1897-1900 si-a continuat pregatirea la Liceul National din Iasi si la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, insa cursurile au fost intrerupte la sfarsitul aceluiasi an, intorcandu-se la Falticeni. Incepe sa colaboreze la foaia "Viata noua" alaturi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S. Cobuz.

In 1904, Sadoveanu se stabileste la Bucuresti, se casatoreste si va avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: "Povestiri", "Dureri inabusite", "Crasma lui Mos Precu", "Soimii", fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada "anul Sadoveanu". Publica aproape 100 de volume, printre care: "Floare ofilita", "Apa mortilor", "Neamul Soimarestilor", "Tara de dincolo de negura", "Hanu-Ancutei", "Imparatia apelor", "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda", "Baltagul", "Creanga de aur", "Locul unde nu s-a intamplat nimic", "Fratii Jderi", "Nada Florilor". Mihail Sadoveanu, a fost numit de catre Geo Bogza ”Ceahlaul literaturii romane”, iar de catre George Călinescu, "Stefan cel Mare al literaturii romane” datorita operei monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.

In 1910 este numit director al Teatrului National din Iasi. Publica volumele "Povestiri de seara" (la Editura Minerva), "Genoveva de Brabant", brosura "Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant" s.a. Colaboreaza la revista "Samanatorul", dar se va simti mai apropiat spiritual de revista de la Iasi, "Viata Romaneasca".

Editeaza in 1919, impreuna cu George Topîrceanu, la Iasi, revista "Insemnari literare". In decembrie, revista isi anunta incetarea aparitiei. "Viata romaneasca", isi porneste iar munca pentru cultura si folos. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele "Umbre" si brosura "In amintirea lui Creanga", iar la "Editura Luceafarul", volumul "Priveghiuri".

In 1921 Mihail Sadoveanu, devine membru al Academiei Romane. In 1926 reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

In 1928 apare povestirea "Hanul Ancutei", apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinare ideala a genului epic si liric.