Serviciul de Dezvoltare a Competențelor: ,,File din istoria satului natal- tradiții și obiceiuri"

 La ședința de astăzi am vorbit despre tradițiile de nuntă. Prin anii 1960, ne povestesc persoanele în etate, nunta prin părțile noastre se juca 3 zile. Dar se începea totul cu mult mai înainte. Prima pregătire era

 Răspunsul--unde se întâlneau rudele apropiate ale mirilor. Aici se discutau diferite întrebări --Ce zestre trebue să aibă  fata, Cum v-or fi legați nuntașii, meniul bucatelor, ziua nunții. Și dacă se înțelegeau rudele între ele și era stabilită ziua nunții, o persoană care avea armă împușca, după această rafală de armă satul știa că rudele sau înțeles, și degrabă se va mai juca o nuntă în sat.

--Croiala-- La croială se adunau rudele din ambele părți, se arăta zestrea miresei, se discuta cu ce vor fi legați nașii, se ținea cont de dolianțele lor, ce legători vor fi la părinții mirelui și a miresei, frații și surorile lor, copiii lor. Cu ce vor fi legați nuntașii de rând.  Erau cumpărate basmale, prosoape cu horboțele. Mai târziu costume, covoare pentru nași și alte haine.

 Săptămîna nunții. Se adunau femeile, porăitoarele , femeile care pregăteau bucatele pentru nuntă. Se făceau prăjiturile, prăjițeii cu fusu, care erau prezenți la toate nunțile, alte feluri de prăjituri. Erau tăiate păsările, pregătite răciturile, sarmalele, salatele și tot meniul pentru nuntă.

--Luatul miresei-- După croială, în ziua nunții, mirele cu vornicei și druște veneau la casa miresei. Uneori vorniceii erau pe cai călare și aveau colacul mirelui, frumos ornamentat cu flori și fundă albastră. Un vornicel mai bun de gură spunea conocăria. În ușă îi întâmpina cu colaci , vin și dulcețe părinții fetei.  Și o vornicică cu colacul miresei, ornamentat cu flori și busuioc și fundă roșie. Vornicelul și vornicica făceu schimb de colaci furându-i unul de la altul. Apoi intrau cu toții în casă. Dădeau mâna cu mirele și mireasa, luau din dulceață, le urau : Viață cu dulceață, serveau din vin și le urau sănătate și mulți copii. Era obligatoriu ca fiecare să aibă o batistă în mână, când dădeau mâna cu mireasa. Un bărbat mai în vârstă zicea ertăciunea, unde tinerii stăteau în genunchi în fața părinților  pe perne. După ce primeau binecuvântarea părinților, vorniceii luau zestrea miresei, perne, țol, plapume, dulap, dival și ce mai era și le jucau chiuind punândule în căruță, și plecau la mire. O parte de vornicei , mirele și mireasa, mergeau la nași unde erau primiți cu colaci, vin și dulceață. Apoi cu toții plecau la casa mirelui unde se începea nunta. 

Hostopățul-- De dimineață 2-3 femei, legate cu prosoape și băsmăli cu garafa de vin și dulciuri, mergeau pe la persoanele care au fost la nuntă, chemând la hostropăț. La hostropăț veneau doar femeile. Aduceau cadouri tinerilor, o pasăre, un petic de material, un prosop, ce aveau. Și dacă întâmpinau pe drum un bărbat il dezbrăcau, dacă era cu căruța, îl dădeau jos din căruță, îi încurcau hamurile.

 Toate acestea le-au povestit beneficiarii CRIS,,Speranța" din localitate, partenerii noștri activi.